Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică „ Constantin Brâncuși” Târgu Jiu

Apărat de vitregiile naturii, ca și cum Dumnezeu însuși l-ar fi adăpostit între dealuri pentru a-i ocroti pe fiii săi, Târgu Jiul este binecuvântat cu veri calde și ierni liniștite, cu împrejurimi ospitaliere, locuri de refugiu pentru gorjeni la fiecare sfârșit de săptămână. Atât de frumoase sunt vârfurile Parângului, care se văd chiar din mijlocul  orașului, înzăpezite uneori până târziu, spre mijlocul lui iunie, că orice trecător care străbate orașul va vrea să ajungă în preajma lor cât mai repede.

Pornind din Târgu Jiu, poți alege încântătoare trasee montane, cu popasuri la stâne sau pensiuni, te poți reculege în mânăstirile și schiturile durate chiar sub poala muntelui, poți explora peșteri și chei sălbatice sau, echipat cum trebuie, te poți lăsa în voia apelor învolburate de munte.

Dacă ești un iubitor al istoriei, poți cerceta poveștile și legendele locului și vei afla că Târgu Jiul a fost loc de întâlnire pentru negustorii de dincoace și de dincolo de munți timp de secole.

Pe la 1406, când Mircea cel Bătrân ajungea la Tismana, la Cuviosul Nicodim, egumenul Sfintei Mânăstiri, domnitorul semna un document care atesta pentru prima dată existența localității. Printre cei prezenți la semnarea acestuia se aflau „toți egumenii mănăstirești și cu toți boierii domniei mele. De asemenea și jupân Brata să-i fie hotarnic, pentru că a fost și acest județ al Jiului”.

În 1597, în timpul lui Mihai Viteazul, Târgu Jiul este menționat deja ca oraș. Locuitorii săi își diversifică ocupațiile, iar în cursul secolelor XVIII – XIX, aici se construiesc biserici și clădiri impunătoare, aparținând unor boieri și demnitari cu funcții importante în stat: banul Cornea Brăiloiu, sameșul Vasile Monagă, prieten al lui Tudor Vladimirescu, spătarul Dumitru Măldărescu, slugerul Barbu Gănescu și alții.

Orașul și locuitorii săi scriu pagini întregi din istoria României, prin conducătorul Revoluției de la 1821, Tudor Vladimirescu și căpitanii săi de panduri – frații Buzești, apoi Gheorghe Magheru și Christian Tell, conducătorii Revoluției de la 1848 și, mai târziu, în Primul Război Mondial, prin „Eroina de la Jiu”, Ecaterina Teodoroiu.

Beneficiind de o dezvoltare economică ascendentă, Târgu Jiul atrage cunoscuți oameni politici și intelectuali, dar mai ales oferă un cadru potrivit dezvoltării artelor. Din capitala Gorjului au plecat spre importante dregătorii ale țării Constantin Săvoiu, Grigore Iunian, Titu Frumușanu, Vasile Lascăr, Nicolae Hasnaș.

Târgu Jiul se poate lăuda cu câteva inițiative culturale în premieră: întâia revistă școlară din Regat – Amicul tinerimii (apărută la Gimnaziul Tudor Vladimirescu în 1895), prima reprezentație teatrală din județ, în anul 1834, prima tipografie din județ, a lui Nicu D. Miloșescu, precum și cu întemeietorul litografiei artistice românești, Witold Rolla Piekarski.

La acestea se adaugă și alte acțiuni la nivel de județ: primele cercuri culturale și mișcarea cooperatistă – Noul iluminism, pornită în Gorj și generalizată apoi în tot Regatul, la sfârșitul secolului XIX, prima editură sătească – Ram, din comuna Aninoasa. Se înființează numeroase instituții culturale și de învățământ: Teatrul Milescu, Teatrul Român din Târgu Jiu, presa de informaţie şi culturală, tipografii, edituri, şcoli secundare, Gimnaziul „Tudor Vladimirescu”, Muzeul Gorjului, Şcoala de ceramică, Societatea Filarmonică „Lyra Gorjului”, biblioteca publică, societăţi şi fundaţii culturale, Teatrul-cinema Căldăruşe.

O asemenea dezvoltare a artelor a dus, firesc, la apariția unor personalități celebre care și-au pus amprenta pe viața culturală a Târgu Jiului: Iosif Keber în pictură, Jullius Doppelreiter în arhitectură, în teatru și operă Aristizza Romanescu, Elena Theodorini și Elvira Godeanu, care s-au consacrat pe marile scene ale țării și ale lumii, mai târziu Sergiu Nicolaescu, iar în muzica populară, Maria Tănase și Maria Lătărețu.

Părintele sculpturii moderne, Constantin Brâncuși

În prima jumătate a secolului XX, familia Gheorghe și Arethia Tătărescu a avut o influență covârșitoare asupra dezvoltării economice, sociale și culturale a Gorjului. Prim-ministru al României, Gheorghe Tătărescu a sprijinit înființarea primelor unități industriale din Gorj, iar Arethia Tătărescu a înființat ateliere de țesut pentru covoarele oltenești, iar în calitate de președintă a Ligii Femeilor Române din Gorj, a organizat înființarea caselor memoriale ale Ecaterinei Teodoroiu din Vădeni și a lui Tudor Vladimirescu din Vladimir, a comandat și finanțat ridicarea celor mai importante monumente în memoria eroilor gorjeni: Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, realizat de Milița Petrașcu și Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, creat de cel mai mare sculptor al României și părintele sculpturii moderne, originar din Hobița Gorjului, Constantin Brâncuși.

Plecat din Gorj să impună un nou concept artistic Parisului și lumii întregi, Brâncuși își va împlini în anul 1938, prin Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, una dintre cele mai mari dorințe ale sale. Într-o scrisoare către sculptorița Milița Petrașcu, se confesează: „Nu-ți pot spune cât de fericit voi fi să realizez ceva acasă”.

În anii de după Primul Război Mondial, care a fost Războiul reîntregirii neamului pentru români, în satele și orașele României se ridică numeroase monumente închinate eroilor căzuți pe câmpul de luptă. Gorjul nu face excepție. În Târgu Jiu trebuiau marcate în mod aparte Luptele de la Podul Jiului, când locuitorii orașului (bătrâni, femei, copii), sub comanda comisarului Ioan Popilian, resping invazia trupelor germane care atacau orașul pe la Podul Jiului.

În ziua de 7 octombrie 1933 sosește la Târgu Jiu M.S.Regele Carol al II-lea, care decorează orașul pentru actele de vitejie din ziua de 14 octombrie 1916.

Liga Femeilor Gorjene, prin președinta ei, Arethia Tătărescu, comandă sculptoriței Milița Petrașcu un monument închinat Eroinei de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu, căzută în luptele de la Mărășești, în data de 22 august 1917. Pe data de 8 septembrie 1935 are loc inaugurarea acestui monument, în prezența Regelui Carol al II-lea, a diplomatului Nicolae Titulescu și Guvernului Gheorghe Tătărescu.

În a doua jumătate a anului 1935, Arethia Tătărescu, președinta Ligii Femeilor Gorjene și soția primului-ministru al României, îl invită pe Brâncuși la Târgu Jiu pentru a ridica un monument în „memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit în războiul de întregire”, lucru pe care Brâncuși îl acceptă cu foarte multă bucurie.

Anii 1936, 1937 și 1938 sunt ani de mare efervescență la Târgu Jiu. În mai 1936, Târgu Jiul este clasat „oraș de interes turistic”. În 1937 se decide trasarea Căii Eroilor în linie dreaptă, de la malul Jiului, prin Grădina Publică, până la târgul săptămânal, unde Brâncuși hotărâse să amplaseze Coloana, începe turnarea modulelor Coloanei în Atelierele Centrale Petroșani. Blocurile de travertin aduse de la Bampotoc, Deva, sunt tăiate și asamblate sub îndrumarea directă a lui Brâncuși, care amplasează Poarta Sărutului puțin mai în interiorul grădinii publice.

Liga Națională a Femeilor Gorjene pune la dispoziție fonduri pentru exproprierea unor terenuri de pe traseul Căii Eroilor și pentru terminarea Bisericii Sfinții Apostoli, a cărei construcție fusese abandonată de mulți ani, din lipsă de fonduri. În toamna aceluiași an, sub coordonarea ing. Ștefan Georgescu-Gorjan, se toarnă fundația Coloanei, se montează miezul central, apoi se asamblează toate elementele și semielementele; Brâncuși este prezent la tragerea primelor elemente ale Coloanei. Tot spre finalul anului, se amenajează și aleile din Grădina Publică, după indicațiile lui Brâncuși.

Pe data de 7 noiembrie 1937, Patriarhul Miron Cristea oficiază slujba de sfințire a Bisericii Sfinții Apostoli de pe Calea Eroilor, în prezența familiei Tătărescu, a gărzii militare regale și a numeroși locuitori ai urbei.

În anul următor, 1938, se metalizează Coloana fără sfârșit; Brâncuși sculptează și definitivează Poarta Sărutului, precum și cele două bănci pe care le amplasează de o parte și de alta a Porții. Este asamblată Masa Tăcerii, din două variante comandate de artist, sunt amplasate cele 12 scaune cu fața rotundă în jurul Mesei și 30 cu fața pătrată de-a lungul aleei care unește Masa cu Poarta.

În data de 27 octombrie 1938, după mai multe amânări, se inaugurează întregul ansamblu, printr-o procesiune de amploare, la care participă înalți oficiali, ofițeri, reprezentanți ai casei regale și ai clerului, dar și întreaga comunitate locală. Din păcate, Brâncuși fusese nevoit să plece din țară cu ceva timp înainte. Nu se mai întoarce niciodată. Se stinge din viață la Paris, pe 16 martie 1957.